The Cranberries in Bucuresti: Do you know you made me cry?

de Nicoleta Dumitraşcu – editor-şef
foto: Gilda-Elena Comârzan – redactor
video: Gilda-Elena Comârzan – redactor

Aproximativ şase mii de suflete au atins apogeul spiritual împreună cu Dolores O’Riordan pe melodia „Zombie“, aseară, pe scena din Zone Arena. Mii de mâini ridicate în aer  au aplaudat şi mii de picioare au bătut sincronic podeaua de lemn din jurul scenei pe ritmurile atât de cunoscute ale irlandezilor de la The Cranberries, reuniţi după şapte ani, într-un turneu special dedicat solistei trupei, care, în 2009, a primit titlul de Patron Onorific al University Philosophical Society, din Dublin.
La ora 21:15, toboşarul Fergal Lawler, chitaristul Noel Hogan şi basistul Mike Hogan au început să cânte primele acorduri ale melodiei „Analyse“ la jumătate de oră după ce trupa The Amsterdams încheiase deschiderea concertului. Publicul abia începuse să simtă cu-adevărat frumuseţea ritmurilor irish-rock, când, după salutul şi aprecierile standard adresate de O’Riordan publicului, din boxele imense au izbucnit notele din „Animal Instinct“. Atunci, oamenii veniţi de peste tot din România, şi nu numai, au început să ţipe, să scandeze şi să cânte din tot sufletul împreună cu Dolores. Şi nu s-au mai oprit din agitaţie până la finalul concertului.

Solista, extravagantă ca întotdeauna, a vorbit cu publicul la intervale bine stabilite de timp, şi-a schimbat outfit-ul de două ori şi i-a oferit unei fetiţe din public colierul purtat de ea pe tot parcursul evenimentului. Încântarea a durat o oră şi ceva.
Melodii ca „Linger, „Free to Decide“, „Ode to my family“, „When you’re gone“, „Just my imagination“, „Zombie“ sau „Switch off the Moment“ au transmis fanilor, dar şi împrejurimilor, senzaţia unor valuri energetice de proporţii. Jumătate din Bucureşti ar fi putut fi iluminat ore întregi cu energia emanată de la acest concert.
Nu a fost persoană care să nu aprecieze, în felul său, dansul scenic bine cunoscut al solistei, care purta bocanci tipici de rocker şi rochie în stil punk-rock (primul outfit) şi dark-rock (al doilea outfit, asortat cu o bentiţă cu pene negre) sau măiestria instrumentală a trupei. Toate persoanele prezente au fost încântate de eveniment, inclusiv artista care, în pauza fiecărei melodii, se ducea lângă tobe şi „dădea pe gât“ câte un pahar plin cu apă; şi se întorcea, apoi, să ne mulţumească pentru că eram „beautiful people“ înainte să înceapă să cânte următoarea melodie.

Spectacolul nu a avut termen de comparaţie. Sunetul a fost perfect, luminile la fel, organizarea (cu micile ei defecte) nici n-a mai contat. Temperatura a fost perfectă, cerul senin, publicul civilizat, iar mirosul de bere şi de tutun amestecat cu parfumurile femeilor şi cu sudoarea bărbaţilor a completat idilic melodii precum „Promises“ sau „How“.

Finalul concertului, care nu a avut în program nici un bis, a lăsat acordurile din „Dreams“ să umple cu sensibilitate toţi participanţii, astfel încât zona concertului a fost părăsită cu aceeaşi demnitate şi civilitate cu care Dolores şi membrii trupei au părăsit scena, urându-ne un gentil  „Good bye and we hope to see you again soon!“.

După ce a fost anunţat oficial turneul Latino-American şi European al trupei irlandeze, nimeni nu a crezut că aceştia vor sosi şi în România. În 2010 s-a anunţat că vor apărea şi în Bucureşti, pe scena Stadionului de Rugby de la Arcul de Triumf. Ulterior, din motive necunoscute, concertul a fost mutat pe scena de la Zone Arena, unde, cu doar o zi înainte a fost încheiat festivalul Summer Fest. Decizia organizatorilor a fost inspirată. The Cranberries a avut decorul perfect pentru a interpreta un show perfect.